„Cu spiritul este ca și cu stomacul: nu poți să-i dai decât lucruri pe care le poate digera.” Winston Churchill
Ce frumos, ce divin este atunci când ne îndrăgostim! Ne cresc aripi, visăm cu ochii deschiși, învățăm să trăim intens și frumos fiecare clipă! Așteptăm cu emoție revederea celui/celei drag/dragi, zâmbim mai mult, ne trezim cântând și ne simțim sufletul plin de bucurie. Ni se mărește pulsul și ni se taie respirația atunci când omul pe care îl iubim este aproape de noi. Visăm la cum ne vom întemeia o familie, cum ne vom crește copiii împreună, cum ne vom bucura de nepoți, cum vom îmbătrâni alături de acel om… Da, este minunat să iubești, să fii iubit, să fii îndrăgostit…
— În sfârșit, sunt fericită, mi-a spus Denisa, cu o privire strălucitoare. După cât am suferit în viață, era timpul să răsară soarele și pe strada mea, nu crezi?
— Ba da, Denisa… Era timpul, într-adevăr! Cine este fericitul? am întrebat-o, plină de curiozitate.
— Îl cheamă Emil și este medic militar, specializat în chirurgie cardio-toracică, mi-a răspuns radiind.
— OK… și…?
— Este un om minunat, care își iubește enorm meseria și care mă iubește din tot sufletul. Vrem să ne căsătorim!
— Poftim? am întrebat eu, plină de scepticism.
— Da, ne cunoaștem de 5 luni, ne înțelegem foarte bine, de ce să mai așteptăm? Mai ales că, în curând, Emil va pleca în misiune.
— Denisa, cât de bine îl cunoști pe acest om?
— Destul de bine, mi-a răspuns ezitând.
— Ce îi place să facă, care sunt pasiunile lui?
— Nu înțeleg… Ce legătură au pasiunile lui cu faptul că suntem îndrăgostiți?
— Au, și încă una foarte mare! Denisa, te rog, ia loc și ascultă-mă. În viață întâlnim tot felul de oameni: oameni frumoși, oameni care ne mângâie sufletul, care ne învață lecții prețioase, care ne ajută atunci când ne este lumea mai neagră, oameni pe care îi admirăm pentru cariera pe care o au, pe care îi iubim mult și cu pasiune pentru o oră, pentru o zi, oameni alături de care ne petrecem o parte din viață și oameni alături de care vrem să îmbătrânim. Vezi tu, dacă ne dorim să ajungem să sărbătorim alături de omul iubit 50 de ani de căsătorie, avem nevoie de mult mai mult decât dragoste și pasiune. Avem nevoie de povești de viață și de suflet comune, iar pasiunile comune exact asta fac: unesc sufletele, le fac să devină un întreg, creează o fluență în discuții, dau forță fundației relației. Cel mai frumos timp pe care doi oameni îl pot petrece împreună este atunci când stau la un pahar de vin și povestesc despre ceea ce le place, despre ceea ce îi face fericiți, despre ce le face sufletul să cânte.
— Chirurgia este marea și eterna lui pasiune. De când era copil visa să devină medic și să salveze oamenii în războaie. Cred că, dacă l-aș lăsa, mi-ar vorbi ore întregi despre armată, despre diferite operațiuni, despre tipurile de operații pe care le face, despre atacuri și raiduri aeriene…
— Dacă Emil își iubește enorm meseria, atunci tu trebuie să fii conștientă de drumul pe care el va merge în viață. Va fi lângă tine și va fi departe de tine, te va iubi pe tine și își va iubi țara, datoria, colegii de echipă. Vei fi la ”concurență” cu bisturiul, și nu pentru o zi, ci pentru o viață. Vei intra într-o lume în care ordinele nu se discută, ci se execută, vei trăi cu teama luni întregi, nu îl vei putea vedea cu săptămânile, nu va putea să te sune când vei dori tu, ci doar când i se va da permisiunea. Medicina și armata vor fi mereu parte din el. Este iubitul tău și este medicul, va fi, poate, soțul tău, dar va fi și militarul care va pleca în misiune în miez de noapte dacă i se va cere. Aici nu va putea spune: ”Stai, că soția are o durere de cap și vin mâine.” Nu, aici este vorba de onoare, de un jurământ pe care l-a făcut și pe care va trebui să și-l asume toată viața. În meseria lui nu există decât ”acum”; ”mâine” poate fi doar un vis frumos! Armata va fi casa lui atâta timp cât va fi plecat. Soldații sau medicii devin o familie, devin frați și surori, iar scopul lor este să își apere țara, să salveze oameni, dar misiunea lor de suflet este, întotdeauna, să se întoarcă acasă la cei pe care îi iubesc. Dacă vrei să îți petreci viața alături de acest om, atunci va trebui să faci un efort și să înțelegi de la bun început cum stau lucrurile.
Ori accepți, ori mergi mai departe fără el. Știu cât de mult ai suferit în viață și nu aș vrea să te văd iar la pământ. Denisa, oamenii au pasiuni, comune sau diferite. Dacă au norocul să aibă pasiuni comune, atunci relația lor va fi în regulă; dacă au pasiuni diferite, atunci situația se schimbă: intervin discuții în contradictoriu, reproșuri, gelozii, frustrări, țipete, uși trântite, suflete făcute praf, familii destrămate, copii cu suflete mutilate. Nu aș vrea să te aud peste un an spunând că el este tot timpul plecat, că nu stă cu tine, că tu te plictisești acasă, că, în loc să mergeți la petreceri împreună, el pleacă prin lume și ”taie oameni”, că tu ești o victimă, că viața este nedreaptă cu tine. Nu aș vrea să te aud țipând de nervi și înjurând armata, medicina, steagul sau partidul. Te rog, fă-ți o favoare și vorbește deschis cu el, spune-i ce îți place, povestește-i cum vezi tu viața voastră, ascultă-l, întreabă-l despre cum vede el viața lui și pe a voastră. Din punctul meu de vedere, este periculos în viață să nu discuți despre gusturi cu omul de lângă tine…Dacă acum nu discuți cu el, s-ar putea ca peste ani să discuți cu avocații și nu este deloc plăcut. Luați-vă timpul necesar pentru a vă cunoaște, pentru a vă descoperi sufletele, pentru a înțelege ce vă unește și ce vă desparte, ce vă place și ce nu vă place. ”Gusturile nu se discută…” Lasă la o parte proverbele! Nu îți poți construi o relație temeinică și o căsnicie frumoasă pe proverbe și pe zicători.
O căsnicie adevărată se bazează pe povești de suflet, pe povești de viață, pe timp petrecut împreună, pe pasiuni comune, pe valori comune. O căsnicie este mult mai mult decât o verighetă și un certificat de căsătorie. O casă nu se face cu un petic de hârtie, ci cu un om. Este foarte frumos să ai o nuntă ca în povești, să porți pe deget simbolul iubirii, dar, vezi tu, când vine viața și dă cu tine sau cu el de pereți, atunci acel petic de hârtie nu va veni să te țină de mână, nu va sta cu tine sau cu el noaptea când tu sau el veți fi bolnavi. Veți sta unul cu celălalt, și dacă între voi nu există o legătură de suflet puternică, atunci luna de miere se va transforma în ani de fiere.
Discutați, oameni buni, discutați acum, ca să nu regretați mai târziu! Dacă valorile lui nu coincid cu ale tale, atunci dă-i drumul și lasă-l să fie fericit alături de o femeie care simte, crede și înțelege lucrurile ca el. Nu îți chinui sufletul doar pentru că statutul lui dă bine la imaginea ta publică. Nu-l transforma pe omul acesta într-un trofeu pe care să-l agăți cu mândrie în sufragerie. Așa cum tu meriți să fii respectată și iubită, și el merită fix același lucru. Dacă îl iubești cu adevărat pentru ceea ce este Emil, dacă înțelegi clar cum se va schimba viața ta după căsătorie, dacă înțelegi, cu adevărat, cine este Emil și ești gata să fii lângă el, necondiționat, atunci eu vă doresc din suflet casă de piatră. Dar dacă nu ești sigură că viața aceasta este pentru tine, atunci dă-i aripi să zboare, singur, cât mai frumos și mai înalt.
— Alexandra…spuse Denisa după mult timp, cu vocea gâtuită, am venit la tine pentru că am vrut să împart cu tine fericirea mea. Am venit să bem împreună o șampanie și, în schimb, am o stare ciudată. Nu știu dacă în acest moment te iubesc enorm sau te urăsc enorm…
— Dragă de tine, nu ești nici prima și nu vei fi nici ultima persoană din viața mea care simte astfel… Ți-am spus toate aceste lucruri pentru că eu am învățat lecția comunicării despre gusturi destul de greu. Deciziile ieftine ne costă cel mai mult în viață, și nu vorbesc doar financiar, ci, mai important, ne costă emoțional, pe noi, pe ei, pe toată lumea implicată… Ai mai trecut prin asta și te-a durut cumplit, nu-ți juca și de data aceasta sufletul la ruletă… Tu faci cum crezi, eu ți-am spus ce cred!
— Mi-a fost teamă că îmi vei face o radiografie dură, însă nu m-am așteptat să fie chiar atât de dură. Și poate că tot răul e spre bine, Alex! Dușul tău înghețat m-a trimis într-o realitate pe care voiam să o ignor. O bănuiam, dar nu am vrut să mă gândesc serios, însă acum, acum văd lucrurile altfel. Nu pot…
— Ce nu poți? am întrebat-o nedumerită.
— Nu pot să merg mai departe cu povestea asta. Eu nu pot să stau și să mă întreb prin ce colț de lume bântuie omul meu, nu pot să stau lipită de televizor ca să văd ce războaie mai încep, câți mai mor și câți vin acasă în coșciug! Am nevoie de cineva care să fie mereu aici, lângă mine. Tu ai dreptate, deși mi-e greu să recunosc asta. Emil merită o femeie care să-i înțeleagă nebunia total și profund! Eu… mai mult decât prietenii mei, familia mea și florile mele, nu sunt interesată să știu nimic despre ultimele tehnici și avioane de luptă, nu simt că am nicio pasiune să discut la masă despre cum se face o resuscitare sau o intervenție pe inimă în deșertul fierbinte și îndepărtat! Prefer să mă uit la Casablanca și să visez la Humphrey Bogart. Chestii mai umane, mai feminine.
— Bine ar fi să știe și el lucrurile astea.
— Mda… așa ar fi bine și așa va fi… Voi sta de vorbă cu el, oricât de greu îmi va fi. Măcar față de mine și față de el voi avea conștiința împăcată. Emil merită să fie pe deplin fericit. Eu nu-i pot oferi decât jumătăți de iubire și de înțelegere! Îți mulțumesc pentru că m-ai adus cu picioarele pe pământ și îți mulțumesc că m-ai ajutat să văd dincolo de strălucirea uniformei și a gradelor de pe umăr!
— Complimentele și meritele armatei și ale jurnalismului, Denisa!
— Poftim? Nu înțeleg!
— Nici nu trebuie, am spus zâmbind! Important este că eu înțeleg de ce gândesc așa cum gândesc!
Indiferent că este medic, pictor, muzician, profesor sau actor, important este să învățăm să descoperim sufletul omului, să-l înțelegem dincolo de aparențe, să fim conștienți ce ne unește, cu adevărat, de acel om. Este minunat să fim îndrăgostiți, dar, dincolo de fluturașii din stomac, există o lume a bucuriilor, a valorilor, a dorințelor, o lume pe care, mai întâi, trebuie să o înțelegem și să o acceptăm dacă ne dorim să facem parte din ea. Există o lume a poveștilor de suflet sau a tăcerilor de gheață! De noi depinde!
