„Pentru mine, sufletul omului meu iubit este cel mai sfânt loc de pelerinaj!” Alexandra Mihăescu
În suflet, în gând sau într-un loc, întotdeauna ne întoarcem acolo unde am lăsat o parte din noi. Ne întoarcem să ne amintim, să ne admirăm curajul sau să ne onorăm temerile! Ne întoarcem în locurile unde am fost fericiţi şi binecuvântaţi şi mergem acolo pentru a fi recunoscători pentru tot ceea ce am trăit, am învăţat sau ne defineşte. Ne întoarcem pentru a ne onora reperele esenţiale ale vieţii noastre, pentru a ne lua la revedere de la acele locuri pe care, cândva, le-am numit acasă, şi care acum sunt goale, dar încă pline de amintiri, pentru a ne reaminti cine am fost şi cine suntem astăzi, ca să ne onorăm agonia şi emoţiile pe care le- am simţit, pentru a ne resimţi în siguranţă, chiar dacă este doar pentru un moment!
Undeva în sufletul nostru ne dorim cu disperare să ne simţim iubiţi şi apreciaţi, necondiţionat, măcar pentru încă o bătaie de inimă! Ne întoarcem pentru a ne confrunta cu iluziile noastre, pentru a ne plânge durerea, pentru a ne retrăi bucuria, pentru că ştim că fără acel loc, fără acel moment în viaţa noastră, lucrurile ar fi fost atât de diferite acum, iar noi, poate am fi fost cu totul alţii! Revedem locuri dragi cu ochi diferiţi, pentru a ne raporta altfel la întreaga noastră existenţă!
Scotocind printre amintiri cu mâini tremurânde şi suflet îngheţat, pentru o secundă, în mintea noastră, ne întoarcem la cei care au transformat lumea noastră interioară dintr-un paradis într-un simplu deşert şi o facem pentru a ne ierta, a-i ierta şi a-i elibera din celula conştiinţei noastre! Pentru o secundă, ne întoarcem în inimile noastre către cei pe care i-am iubit şi care ne-au iubit, pentru a onora din nou emoţiile, pe ale lor şi pe ale noastre. Ne întoarcem, adânc în inimile noastre, pentru a reasculta cuvintele nespuse, pentru a resimţi profund şi năucitor tot ceea ce am simţit odinioară, şi, mai ales, tot ceea ce, poate, nu am avut curajul să simţim! Sau, poate, o facem doar pentru a onora partea divină din noi! Ne întoarcem în locuri şi amintiri, la oameni dragi, pentru a înţelege că vieţile noastre sunt suma tuturor acelor locuri, oameni şi amintiri şi că vieţile noastre nu pot fi separate de tot ceea ce am trăit şi am simţit, alături de toţi cei pe care i-am iubit, de toţi cei care ne-au iubit sau ne-au rănit!
Ne întoarcem şi, cu ochii sufletului, ne revizuim vieţile, ne sărbătorim succesele şi ne plângem eşecurile, pentru a ţine, încă o dată, aproape de sufletul nostru tot ceea ce ne-a făcut fericiţi, pentru a simţi, încă o dată, parfumul atât de cald şi de cunoscut al vremurilor demult trecute, într-o încercare disperată de a opri timpul, măcar pentru o clipă de eternitate, într-un moment efemer, ce-şi pune veşnic amprenta pe existenţa noastră, ne întoarcem ca să ţinem aproape sau să dăm drumul lacrimilor, amintirilor, prizonierilor din sufletul nostru, îngerilor din existenţa noastră! Mereu ne întoarcem acolo unde este o parte din sufletul nostru!
Întotdeauna mă întorc la tine şi la inima ta, pentru că, doar acolo, îmi găsesc lumina, puterea şi fericirea! Mă întorc la ochii tăi frumoşi, pentru că în ei găsesc întreaga semnificaţie a vieţii mele! Întotdeauna mă întorc ACASĂ, pentru că, doar aici îmi găsesc pacea, spaţiul meu liniştit şi sigur. Revin la amintirile noastre, pentru că în ele îmi găsesc toată viaţa, bucuria, puterea de a aştepta şi de a trăi fiecare mâine! Mă întorc la tine pentru că tu eşti eu, cea pe care am căutat-o toată viaţa, pentru că doar tu eşti prelungirea a tot ceea ce însemn eu, deoarece tu şi eu ne-am transformat într-un sublim şi etern noi dătător de viaţă, într-un noi, pe care însăşi moartea este geloasă ştiind că nu ne poate birui, pe care anii nu au reuşit să ne piardă, pe care curcubeiele de foc ale vieţii ne-au transformat în arhangheli de lumină, pe care viaţa ne poartă într-un tango sublim al fluxului şi refluxului, al plecării şi al revenirii spre tine, spre mine, spre bucuria noastră veşnică!
Întotdeauna mă întorc în cel mai divin pelerinaj din sufletul meu, spre tine, spre numele tău zidit pentru vecie în stâlpii existenței mele! Eu…întotdeauna mă întorc!
