„Dacă tu nu ai fi existat, eu n-aș fi avut pentru ce mă naște. Dacă tu nu ai exista, eu nu mi-aș găsi rostul. Dacă tu exiști este pentru ca eu să fiu!” Romulus Andriescu
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost dacă tu nu ai fi existat în viața mea? Dacă tu nu ai fi existat, visul meu ar fi rămas agățat, pentru totdeauna, într-o lacrimă de stea, o stea din milioanele care-şi plâng visele neîmplinite. Dacă tu nu ai fi existat, eu nu aş fi putut să mă reinventez, să-mi adun bucățile de suflet şi să redevin Phoenixul sufletului tău, nu aş fi reuşit să înțeleg viața din perspectiva din care o înțeleg astăzi, nu aş fi reuşit să înțeleg, cu adevărat, ce înseamnă să ai curajul de a iubi un om total şi profund, dincolo de cuvinte, de distanțe, de oameni, de tăceri, de lupte interioare, de granițe şi universuri, de noi, de tot şi de toate…
Dacă tu nu ai fi existat, eu nu aş fi cea care sunt astăzi, nu m-aş fi putut cunoaşte pe mine, aşa cum mă cunosc astăzi, aşa cum mă descoperi în fiecare zi, n-aş fi înțeles că pot fi vulnerabilă şi totuşi puternică şi n-aş fi înțeles că pot avea lacrimi în ochi şi soare în suflet, nu aş fi înțeles niciodată cum este să dormi cu telefonul pe pernă, ce înseamnă nişte ore de aşteptare în fiecare zi, şi, cu siguranță, nu aş fi înțeles valoarea inestimabilă a unui minut şi patruzeci de secunde de revenire, nu aş fi ştiut ce înseamnă reperul suprem în viață şi, cu siguranță, nu aş fi înțeles că, în jurul acestui reper, poate gravita un destin întreg, o viață întreagă!
Dacă nu ai fi existat, nu aş fi înțeles că tăcerea are propria ei simfonie şi nu aş fi reuşit, cu adevărat, să pătrund, total, în esența odei bucuriei cântată unui rob ce-şi pierduse sclipirea din suflet, dar nu şi speranța, nu aş fi înțeles că fiecare moment reprezintă o notă pe portativul vieții noastre şi nu aş fi avut niciodată curajul să dirijez orchestra îngerilor ce cântau în marea catedrală a sufletelor noastre!
Dacă nu ai fi existat, oamenii pe care astăzi îi port în suflet cu drag şi dor nu ar fi existat, pentru că, o dată cu venirea ta, ai adus în viața mea un întreg univers plin de oameni minunați, de culoare, de frumos, de zâmbete care-mi sunt adevărate faruri în viață, nişte poveşti de viață senzaționale şi nişte lecții de viață ce-mi vor rămâne, etern, în suflet!
Dacă nu ai fi existat, cu siguranță Universul m-ar fi ajutat să te creez din praf de suflet şi pulbere de stele, din particule cereşti suflate cu uman sfânt, te-aş fi creat din mine, din ființa mea în care ai stat sălăşluit de la începutul timpului, din mine unde vei fi mereu, din mine păcat şi di- vin, apă şi foc, casă şi exil, din mine cu viață.
