„Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor!” Victor Hugo
Aaron şi cu mine suntem doi oameni cărora le place enorm să se plimbe şi să observe, atent, oamenii! Iubim să îi privim, să îi ascultăm, să ne imaginăm povestea din sufletul lor, să le simțim bucuria, tristețea, mirarea şi blazarea! Ne plimbăm pe străzi, prin magazine şi îi privim pe ei, cei care, încovoiați de rutina cotidiană, au uitat să mai zâmbească, cei care se grăbesc prin viață spre nicăieri, cei care fug de ei sau de alții, şi care, prea rar sau niciodată nu fug spre ei, spre visele lor, spre bucuria din sufletul lor, pe ei, cei care privesc absent spre lista de cumpărături, cei care privesc spre ceilalți ca printr-un zid, cei pierduți în ceața existenței lor, cei care îşi cântă tare şi mândru propria odă a bucuriei, a renaşterii, a iubirii eterne! Îi privim pe cei care merg braț la braț cu deznădejdea, dar şi pe cei care încă mai găsesc în ei puterea să râdă ca nişte copii inocenți, să râdă mult, zgomotos şi din tot sufletul!
Râsul, balsamul sufletului, medicamentul minune al trupului şi al spiritului, partenerul de încredere în momentele dure din viață, liantul care uneşte suflete şi oameni, care vindecă răni şi sărută existențe, cel mai mare salvator de re- lații şi creator de minuni. Râsul, acest element esențial, fără de care viața ar fi mult prea grea, prea cenuşie, prea deloc sau prea degeaba! Râsul a fost cel care ne-a ajutat să trecem peste durerile vieții, cel care ne-a dat forța să ne revenim după ce viața a dat cu noi de pământ, cel care ne dă puterea să mergem prin viață cu sufletul deschis, cel care aduce lumină şi bucurie în sufletele noastre în fiecare zi, în fiecare moment sfânt!
Ce miracol, ce binecuvântare este să ai lângă tine un om care să ştie şi care să poată râde din suflet, oricând, din orice! Câtă linişte mă cuprinde, ori de câte ori, râd mult, fără să fiu judecată, fără să mi se spună să mă trezesc, să fiu serioasă, să fiu om matur. Ce bucurie este să te trezeşti dimineața râzând, ce cald şi frumos este să îți râdă sufletul în fiecare seară! Pe lângă poveştile minunate de suflet pe care le avem, eu şi Aaron râdem enorm în fiecare zi şi râsul nostru începe dimineața, atunci când vecinul nostru care stă deasupra noastră şi pe care l-am botezat Pavarotti ne cântă câte o arie! De câte ori îl auzim cântând, cu vocea lui groasă, râdem şi ne bucurăm pentru că vecinul s-a trezit pe partea bună a patului!
Râdem când ajungem la birou şi lucrăm şi, brusc, îi spun lui Aaron că trebuie neapărat să chem pompierii pentru că, din creieraşul lui minunat iese fum, râdem când se întâmplă să nu meargă aerul condiționat şi curg apele pe noi ca la Tom şi Jerry, am râs toată ziua ca nebunii când ne-a inundat dragul de Pavarotti şi stăteam cu găleata în mijlocul camerei şi spuneam cât este de romantic să stai şi să asculți cum plouă, am râs când Aaron dansa pasional cu mopul şi eu îi spuneam să-şi caute o altă parteneră, pentru că, cea pe care o are este cam împiedicată!
A râs de mine cu lacrimi când am venit de la dentist şi nu puteam vorbi, eu, eu care vorbesc ca radioul şi care acum, mă vedeam nevoită să fac o pauză publicitară prelungită. Râdem, atunci când îi trimit poze cu animăluțe care se strâmbă, atunci când îi trimit videouri cu copii care spun lucruri trăznite, atunci când ne compunem propriul vocabular, când vorbim codificat şi nimeni nu înțelege ce Dumnezeu spunem, când ne bem cafeaua sau când mergem la cumpărături şi ne pitim în lift sau printre rafturi, când găsim legume şi fructe cu forme ciudate, când ne plimbăm prin magazine, povestim şi uităm ce vrem să cumpărăm, râdem atunci când ieşim din magazin şi, în loc să ne ducem spre maşina noastră, ne ducem, vraişte, spre cu totul alt loc, atunci când stăm acăsică şi ne uităm la Donald Duck, râdem împreună, unul de altul şi asta ne ajută enorm!
Ne ajută să ne oprim din ritmul turbat al vieții, să respirăm adânc şi să ne dăm răgaz să trăim, să simțim, ne ajută, atunci când nu totul ne iese aşa cum ne-am dorit, când avem zile mai agitate şi clienți mai nervoşi, când venim acasă, obosiți, după o zi de muncă, atunci când ne simțim dezamăgiți de oameni, de vremuri, de tot şi de toate, să fim noi, mereu noi, oameni maturi cu suflet de copil, care ştim când şi cum să glumim şi cum şi când să vorbim serios, care înțelegem că noi suntem cei care, în fiecare moment, putem alege cum să reacționăm în fața diferitelor evenimente, că noi suntem cei care putem face din casa noastră un Rai şi nu un Iad, ne ajută să ne simțim din ce în ce mai aproape unul de celălalt, din ce în ce mai mult ca făcând parte unul din celălalt, să construim o legătură cu rădăcini puternice şi aripi larg deschise, să ne simțim ACASĂ, oriunde am fi, să ne dăruim linişte şi bucurie în fiecare zi, să aşteptăm, cu drag, ziua de mâine, pentru că ştim că, deşi vom avea multe lucruri de rezolvat, vom râde mult şi din suflet, ne ajută să construim lumi noi, lumea noastră de suflet în care noi şi toți cei care intră să se simtă ACASĂ!
Râdem şi ne dorim din tot sufletul ca oamenii să învețe să râdă mai des şi să se certe mai rar, să nu îşi omoare copiii din ei, să nu îşi îngroape bucuria din suflet, să TRĂIASCĂ din plin fiecare zi, indiferent de vârsta pe care o au, nu doar să supraviețuiască, să înțeleagă, că, între a fi, a face şi a avea trebuie să existe un echilibru, că fiecare zi în care nu râd este o zi pierdută definitiv, să înțeleagă că, adevărata fericire stă în lucrurile mici, în momentele de zi cu zi şi că, dacă îți este sufletul liniştit, poți râde, indiferent dacă afară plouă sau este soare!
Tu, suflet minunat care citeşti acest material, TU, ai râs, astăzi?
