Între apusul meu și răsăritul tău

„Cel mai frumos apus de soare este atunci când îl ai cu persoana iubită și cel mai frumos răsărit este exact același.” Galina Nelson

Între apusul meu și răsăritul tău există o poveste de suflet, o taină nerostită, un destin împlinit-neîmplinit. Între apusul meu și răsăritul tău există zâmbete, trăiri, vise, emoții, lacrimi transformate în sfinte curcubeie, amintiri adunate în sertarul sufletelor noastre, sigilate cu vuiet de mare și țipăt de pescăruș. Între apusul meu și răsăritul tău există o iubire, lacrimă de stea, o iubire cu gust de humus, miros de rodie și furtună mediteraneeană, există vise cu aripi frânte și cenușa reînvierii.

Între apusul meu și răsăritul tău suntem noi în cioburi de suflet, capitole de viață visate dar netrăite, suntem noi, o matematică înțeleasă doar de sufletele noastre, noi, două linii paralele, mereu aproape dar niciodată împreună, noi, suflete divine cu chip de om, noi, două jumătăți regăsite și reunite într-un etern și irepetabil noi.

Între apusul meu și răsăritul tău există scrieri sfinte cu coperți de stele și de destin, există infinitul irepetabilului, apropierea depărtării și distanța apropierii, există iadul din fricile noastre și raiul din trăirile noastre. Între apusul meu și răsăritul tău există viață și moarte,  mântuire și răstignire,  un ocean de doruri țipate, priviri în suflet si în ochi,  Pământ și Cer, există totul și există nimic!