„Suntem ceea ce avem curajul să fim!” Martin Heidegger
V-ați gândit vreodată că singurătatea poate fi, pe lângă o armă letală de distrugere a sufletului şi un mare profesor care v-ar putea învăța una dintre cele mai importante lecții de viață?
Mulți ani, viața mea s-a împărțit între şcoală, serviciu, prieteni şi părinți. La început, singurătatea, mai bine spus, lipsa unui partener mi s-a părut destul de grea, asta, până într-o zi, când am învățat că eu sunt partenerul pe care îl caut! Sună ciudat, nu-i aşa? Ei bine, da, eu sunt singurul om care mă poate face fericită sau nefericită, în orice moment şi asta, deoarece eu sunt partenerul permanent, alături de care merg prin viață! Singurătatea m-a învățat că, da, este minunat să ai pe cineva lângă tine, un om drag, căruia să îi pese de sufletul tău, căruia să îi facă plăcere să te binedispună, care să facă acele gesturi care îți aduc lumină şi bucurie în suflet, care să îți spună exact lucrurile pe care sufletul tău bun şi frumos tânjeşte să le audă! Da, este frumos, atunci când viața este împărțită în doi şi visele sunt împărțite şi ele tot la doi, dar, oare, ce facem atunci când, dintr-un motiv sau altul, suntem singuri şi nu avem lângă noi un om drag care să ne vorbească de la suflet la suflet, care să ne facă să râdem, care să ne facă fericiți? Ce facem? Cădem în abisul disperării, în patima blamării vieții şi a lui Dumnezeu, în păcatul plângerii de milă, în deznădejdea înecată în alcool, în substanțe nocive sau comportamente toxice, cădem, prăbuşiți de durere, în tubul cu pastile, crezând, eronat, că nimeni nu ne iubeşte, că nimeni nu are nevoie de noi, cădem sau…sau, poate privim singurătatea dintr-o altă perspectivă?
Singurătatea m-a învățat să nu depind de nimeni pentru a fi fericită, m-a învățat că eu pot, în orice moment, prin gândurile pe care le am, prin discuțiile pe care le am cu mine, în mintea mea, prin acțiunile mele să aleg să fiu sau să nu fiu fericită! Singurătatea m-a învățat că pot, oricând, să mă fac, singură, fericită, asta însemnând că, eu pot, oricând, să ascult muzica mea preferată, să dansez, să citesc o carte frumoasă, să mă plimb prin locurile care îmi fac plăcere, să fac toate acele lucruri care îmi bucură sufletul, că pot să ies şi să mă bucur de viață, de un răsărit de soare, de un vin, de o ciocolată, sau de un zâmbet de copil, că pot să mă plimb prin ploaie şi să râd, că pot sta pe plajă şi să admir valurile şi pescăruşii, că îmi pot îndeplini cele mai dragi vise!
Viața m-a învățat că oamenii aşa cum vin, la fel de bine, pot pleca! Am învățat că nu este nimeni obligat să mă facă pe mine să râd, să poarte pe umeri responsabilitatea fericirii mele! Am învățat că, într-o relație sunt doi oameni independenți, care se completează reciproc, care se bucură împreună de tot ceea ce le oferă viața! Atunci când simți, permanent, obligația de a-l face fericit pe cel de lângă tine, oboseşti…Oboseşti sufleteşte şi, astfel, intervine frustrarea că nu mai eşti capabil să oferi la standardele autoimpuse şi, de aici, începe tragedia, încep reproşurile, tăcerile, regretele, începe suferința!
Lecția pe care mi-a servit-o singurătatea, m-a ajutat enorm în relația cu mine, cu viața, cu sufletul meu drag, care ştie că, atunci când el este ocupat, când el este plecat, când se retrage în momentele lui de creativitate sau cugetare, eu sunt liniştită, sunt împlinită, sunt fericită, aşa cum şi el, atunci când eu nu sunt lângă el, când stau şi scriu şi răspund celor care îmi scriu, când simt nevoia să stau cu prietenele mele la poveşti, el este fericit, este pe deplin îm- păcat sufleteşte şi asta face totala diferență în casă şi în relația noastră, pentru că totul este făcut din plăcere şi nu din obligație, pentru că şi eu şi Aaron ştim şi înțelegem că doar noi suntem responsabili pentru tot ceea ce simțim, în fiecare moment, în fiecare zi!
Singurătatea, ca orice alt lucru, este o monedă cu două fețe şi, depinde doar de noi asupra căreia vrem să ne concentrăm atenția! Singurătatea ne poate doborî sau ne poate ridica, depinde doar de noi ce anume alegem! Alege-te pe tine, suflet minunat!
Câmpina, 2020
